Multora le este cunoscut faptul că prințesa Diana a purtat o tunsoare scurtă, devenită emblematică, motivul pentru care nu și-a mai schimbat tunsoarea fiind dezvăluit de celebrul hairstylist Sam McKnight. Această coafură nu a fost doar un simbol al eleganței, ci și o alegere strategică pentru activitățile ei umanitare.
Regretata prințesă Diana a avut, fără îndoială, una dintre cele mai memorabile coafuri din toate timpurile, un stil care a devenit un simbol atemporal al frumuseții ei naturale și al eleganței sale.
Așa-numitul “bixie cut”, un amestec între un bob și un pixie, a apărut pe neașteptate în 1990 și a fost creația celebrului hairstylist britanic Sam McKnight.
Cuprins:
Transformarea din 1990
Harper’s Bazaar Australia a stat de vorbă cu McKnight, acesta povestind cum a luat naștere celebra tunsoare a Dianei, dar și motivul real pentru care prințesa nu s-a mai despărțit de ea niciodată.
„Am întâlnit-o la o ședință foto pentru British Vogue în 1990. Nu o mai întâlnisem până atunci. Era într-un moment în care își dorea o schimbare, iar cum îi aranjasem părul să pară scurt în portretul pe care l-am făcut cu tiara, pur și simplu m-a întrebat: ‘Vrei să-mi tunzi părul scurt?’”, și-a amintit McKnight.
Până în acel moment, Diana purtase un stil ceva mai lung, ușor dezordonat, specific anilor ’80. McKnight, care locuia atunci în New York, recunoaște că, deși știa cine este prințesa Diana, nu realizase amploarea fenomenului pe care aceasta îl stârnise deja.
Rolul esențial al coafurii inconfundabile
„Așa că i-am tuns părul, iar întreaga lume a luat-o razna”, a rememorat el. Reacția pozitivă a impresionat-o vizibil pe prințesă, care i-a cerut apoi lui McKnight să devină hairstylistul ei personal, rol pe care acesta l-a păstrat timp de șapte ani, până la dispariția ei prematură.
După acea primă transformare spontană, Diana nu a mai cerut alte schimbări majore de look. În schimb, l-a avut mereu alături pe McKnight, care se asigura că tunsoarea rămânea impecabilă oriunde mergea.
De-a lungul timpului, mulți s-au întrebat de ce Diana a rămas fidelă aceluiași stil scurt. McKnight a mărturisit că nu a fost doar pentru că îi plăcea atât de mult tunsoarea. A existat și un motiv mai profund, care reflecta firea ei caracteristică de atentă și generoasă.
Impactul presei asupra activităților umanitare
„Mergeam împreună în Pakistan, o întâlneam pe Maica Tereza, ajungeam în tabere de refugiați și în tot felul de locuri copleșitoare”, a povestit McKnight, vizibil emoționat. „Diana era incredibilă. Prin ea, am ajuns să înțeleg cu adevărat cât de greu este pentru acei oameni, câtă muncă implică totul și cât de traumatizant poate fi. Ca să faci ceea ce făcea ea, îți trebuie un suflet cu adevărat special. Mi-a deschis ochii”.
McKnight își amintește cum, la un moment dat, i-a spus direct prințesei: „Nu ai nevoie să mă iei cu tine în toate aceste locuri. Arăți grozav și când ieși dimineața de la sală”.
Atunci, Diana i-a mărturisit un adevăr care i-a rămas întipărit în minte: știa că în ochii oamenilor pe care îi vizita, ea nu era doar o femeie obișnuită, în trening și cu părul prins la întâmplare. Era „prințesa inimilor”. Iar oamenii voiau să o întâlnească exact așa cum o știau din reviste și de la televizor: elegantă, impecabilă, cu aceeași coafură inconfundabilă.
„Era perfect conștientă că prezența ei aducea o atenție extraordinară asupra acelor locuri. Și era foarte inteligentă. Știa că dacă și-ar fi schimbat doar cărarea din păr, presa ar fi scris numai despre asta, nu despre cauzele pentru care lupta”, a mai spus McKnight.
„Nu era o femeie vanitoasă, obsedată de modă”, a subliniat hairstylistul. „Îi plăcea să arate bine și să se simtă bine, dar știa că nu e vorba despre părul ei. N-ar fi putut niciodată să facă totul să fie despre părul ei”.