Marea actriță Judi Dench: „Nu mai pot juca într-o piesă de teatru sau într-un film și nu mai pot citi”
La 91 de ani, Judi Dench, o actriță de renume și câștigătoare a unui premiu Oscar, își deschide inima în fața publicului, discutând despre provocările întâmpinate din cauza afecțiunii sale. Diagnosticată cu degenerescență maculară legată de vârstă în 2012, această problemă oculară i-a limitat semnificativ capacitatea de a se dedica pasiunii sale pentru actorie, transformându-i viața profesională și personală.
Cuprins:
Impactul afecțiunii asupra carierei
Într-un interviu recent la emisiunea „Today” de la BBC Radio 4, actrița a împărtășit dificultățile cu care se confruntă din cauza pierderii vederii. „Nu pot să urc pe scenă. Nu mai pot juca într-o piesă de teatru. Nu mai pot juca într-un film. Nu mai pot citi”, a declarat aceasta, evidențiind cum afecțiunea îi afectează abilitatea de a recunoaște fețele celor din jur, generând momente stânjenitoare. Dench a mărturisit că se apropie uneori de persoane greșite, „și aproape că le îmbrățișează” înainte de a-și da seama de eroare.
Pregătirea pentru îmbătrânire
Întrebările legate de procesul de îmbătrânire nu par să o preocupe prea mult. Judi Dench a răspuns simplu: „Nu e nimic de spus în privința asta. Nu mă gândesc prea mult la asta.” Pe parcursul unei cariere ce se întinde pe mai bine de șapte decenii, actrița a devenit una dintre cele mai apreciate figuri ale teatrului, televiziunii și cinematografiei din Marea Britanie.
Realizări și recunoaștere internațională
De-a lungul carierei sale, Dench a obținut un premiu Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar pentru interpretația sa ca regina Elisabeta I în „Shakespeare in Love”, lansat în 1999. Totodată, a câștigat aprecierea internațională pentru rolul său iconic ca „M”, șeful serviciului secret britanic din seria James Bond, debutând în această ipostază în filmul „GoldenEye” din 1995.
Cu toate că deteriorarea vederii îi îngreunează munca, Judi Dench continuă să fie prezentă în viața publică, discutând despre adaptările necesare în fața provocărilor cu care se confruntă. „Radioul a fost întotdeauna important pentru mine”, a adăugat ea, subliniind că, chiar și în fața adversităților, pasiunea pentru artă rămâne vie.