„Odiseea” a ajuns în sfârșit în cinematografe, iar noul film semnat de Christopher Nolan intră direct în zona marilor pariuri ale anului: o reinterpretare a lui Homer, realizată la scară globală, cu așteptări uriașe și cu o presiune pe măsură. „Odiseea” a devenit rapid unul dintre cele mai discutate titluri ale momentului, nu doar pentru subiect, ci și pentru felul în care Nolan a ales să își asume o epopee clasică. Primele reacții ale criticilor indică însă că „Odiseea” a apărut în cinematografe cu un avans important: e privită, în mare parte, ca un succes major.
Cuprins:
Premiera lui Nolan și miza unui proiect uriaș
Filmul spune povestea lui Odiseu, cunoscut și ca Ulise, și a oamenilor săi din Itaca, în drumul lung și plin de obstacole spre casă, după încheierea Războiului troian. Universal Studios anunțase proiectul în decembrie 2024, prezentându-l drept „o epopee mitică de acţiune filmată în întreaga lume folosind noua tehnologie de film IMAX”, iar lansarea vine după un interval în care filmul a fost alimentat constant de interesul publicului.
La acel moment, studio-ul confirma și că producția va aduce „saga fundamentală a lui Homer pe ecranele de film”. Pentru Nolan, proiectul a venit imediat după anul în care a obținut în sfârșit Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor, datorită lui „Oppenheimer”, filmul despre „părintele” bombei atomice. Universal a anunțat atunci și un buget de 250 de milioane de dolari, cel mai mare primit vreodată de regizor pentru un lungmetraj.
Interesul pentru „Odiseea” a crescut și prin prisma distribuției, plină de nume cunoscute de la Hollywood. Tocmai această combinație între mit, amploare vizuală și vedete a făcut ca „Odiseea” să fie tratată de mult timp ca unul dintre cele mai așteptate filme ale ultimului deceniu.
Ce spun criticii despre „Odiseea” lui Christopher Nolan
Odată ridicat embargoul pentru recenzii, reacțiile au venit aproape unanim în registrul laudativ. Peter Bradshaw de la The Guardian a acordat filmului cinci stele din cinci și l-a descris drept o producție „de o ambiție, îndrăzneală, seriozitate, generozitate și virtuozitate impresionante”. El a admis că există momente în care dialogul este „trasat în tușe groase”, dar a subliniat că și acestea sunt „executate cu o forță remarcabilă”.
În The Independent, Clarisse Loughrey spune că filmul este „cea mai bună operă a lui Nolan de până acum” și că „merită să fie filmul care îl definește”. Kevin Maher de la The Times merge și mai departe, numindu-l „o capodoperă din toate punctele de vedere”. În opinia lui, „Există o dorință palpabilă pentru povești primordiale și o nevoie de artă care să poată informa și instrui, pe lângă faptul că distrează. Nolan a reușit. Aceasta este opera de artă.”
Dinspre The New York Times, Manohla Dargis scrie că a simțit pasiunea lui Nolan pentru cinema „în fiecare cadru al monumentalei sale adaptări”, pe care o vede drept „unul dintre cele mai reprezentative spectacole marca Nolan, atât prin preocupările sale tematice, cât și prin ludicul formal, dinamismul amețitor și spectacolul lipsit de orice reținere”. Pe continent, David Steinitz a rezumat simplu în Süddeutsche Zeitung: „Pe Zeus, ce film!”, adăugând că „Odiseea” este un „spectacol” care trebuie văzut.
Și presa franceză și italiană a venit cu aprecieri puternice. Le Figaro a publicat cronica sub titlul „Cronica noastră pentru Odiseea: un film impunător ca un templu grec”, iar Corriere della Sera a ales formula „Odiseea lui Nolan nu este o epopee, ci povestea unui om înfrânt”. În pofida titlului, Paolo Mereghetti i-a dat filmului nota 9/10 și a notat că, în ciuda controverselor, „să-i lăsăm pe vânătorii de nod în papură să-și consume micile obsesii și să spunem din capul locului un lucru: lectura pe care Christopher Nolan o propune poemului homeric merită atenție și respect. Ba chiar și aplauze”.
Distribuția care a alimentat discuțiile din jurul filmului
În rolul principal, Nolan l-a distribuit pe Matt Damon, un colaborator mai vechi, ca Odiseu. În jurul lui s-a construit rapid o listă de personaje și interpreți care a atras atenția încă din faza de promovare, mai ales prin numărul mare de nume sonore din distribuție.
Printre cei mai importanți apar Anne Hathaway, în rolul Penelopei; Tom Holland, în rolul lui Telemah; Charlize Theron, ca nimfa Calypso; Robert Pattinson, în rolul lui Antinous; Lupita Nyong’o, într-un dublu rol, Elena din Troia și Clitemnestra; Jon Bernthal, în rolul lui Menelau; Samantha Morton, ca vrăjitoarea Circe; Zendaya, în rolul zeiței Atena; John Leguizamo, ca slujitorul credincios al lui Ulise; Elliot Page, ca Sinon; și Benny Safdie, în rolul lui Agamemnon.
Una dintre cele mai discutate alegeri a fost distribuirea lui Lupita Nyong’o în rolul Elenei, considerată în poemul „Iliada” cea mai frumoasă femeie din lume și motivul declanșării Războiului troian. La aceasta s-au adăugat și alte controverse legate de casting și de costumele soldaților. Faptul că Zendaya joacă zeița Atena, iar raperul Travis Scott apare în rolul unui bard, a alimentat inclusiv acuzațiile din zona dreptei americane că Nolan ar fi făcut o versiune „woke” a „Odiseei” lui Homer.
Replica lui Nolan la criticile despre alegerea actorilor
Christopher Nolan a abordat aceste obiecții într-un interviu acordat publicației britanice de dreapta The Telegraph, vorbind despre felul în care a învățat să trateze presiunea așteptărilor în proiectele inspirate de texte sau personaje deja consacrate. „Țineți minte, eu mi-am petrecut 10 ani din viață ocupându-mă de Batman”, a spus regizorul, făcând trimitere la trilogia formată din „Batman Begins” (2005), „The Dark Knight” (2008) și „The Dark Knight Rises” (2012).
El a explicat că, atunci când a început „Batman Begins”, existau deja zeci de ani de interpretări și idei construite în jurul personajului. Lecția pe care a spus că a desprins-o din acea experiență este că nu poți să te blochezi în toate reacțiile posibile, ci trebuie „să respecți materialul original, interpretându-l în cel mai puternic mod de care ești capabil, din propria ta perspectivă”.
Regizorul a adăugat că publicul a apreciat, în cele din urmă, sinceritatea demersului. „Tot ce pot face este să realizez cel mai bun film de care sunt capabil, în cel mai sincer mod posibil. Va fi inevitabil foarte diferit de felul în care l-ar face altcineva, dar asta înseamnă, până la urmă, o adaptare”, a conchis el.