Home Uncategorized Timiditatea nu ține cont de sentimente! O poveste tristă, dar adevărată!

Timiditatea nu ține cont de sentimente! O poveste tristă, dar adevărată!

de Arseni Ana
Timiditatea nu tine cont de sentimente

În clasa a X-a

O simplă oră de engleză pentru unii, pentru mine, momentul în care mi-am dat seama că trebuie să îi spun ce simt pentru ea. Prietena mea cea mai bună era atât de frumoasă, încât totul era de nedescris la ea, dar ea nu simțea la fel pentru mine.

După oră, vine la mine și îmi cere notițele de la ora trecută. Bineînțeles că i le-am dat. Apoi, ea a venit către mine, mi-a mulțumit și m-a pupat pe obraz.

Mi-am zis că trebuie să îmi fac curaj și să îi spun ce simt pentru ea.  O iubeam și nu puteam să o mai văd doar ca pe o prietenă.

În clasa a XI-a

Deodată, îmi sună telefonul. Era ea. Plângea în hohote și încerca să îmi povestească despre cum dragostea i-a frânt inima, dar nu se înțelegea prea bine ce spunea, deoarece plângea mult prea tare ca să poată vorbi. M-a rugat să vin la ea, deoarece avea nevoie să stea cu cineva, să vorbească. Bineînțeles că m-am dus. Am ajuns la ușa ei într-un suflet.

După ce ne-am uitat la un film și am mâncat, a spus că vrea să se odihnească. M-a luat în brațe, mi-a mulțumit, m-a pupat pe obraz. Din nou… am vrut să îi spun cât de mult o iubesc și că vreau să fie iubita mea, dar timiditatea nu m-a lăsat. Nici măcar cum să formulez fraza nu știam.

În clasa a XII-a

Trebuia să mergem la bal. Chiar cu o zi înainte mi-a spus că tatăl ei este grav bolnav și nu știe dacă va veni la bal.

Noi ne făcuserăm o promisiune. Dacă la bal niciunul dintre noi nu va avea un partener, să mergem împreună. Așa s-a și întâmplat.

Am condus-o acasă după bal. Tot ce am putut să fac în acea noapte a fost să mă holbez la ea din pragul casei sale. Nici atunci nu am putut să îi spun ce simt.

M-a luat în brațe, mi-a mulțumit și m-a pupat pe obraz.

Ziua absolvirii

Înainte de a merge la absolvire, a venit la mine acasă, m-a pupat pe obraz și mi-a mulțumit pentru că sunt cel mai bun prieten al ei.

Am admirat-o cât de fericită era atunci când s-a dus să își ia diploma.

Aș fi vrut să îi pot spune ce simțeam pentru ea.

Peste câțiva ani

Mă uitam la ea din pragul bisericii cum se căsătorea. A venit la mine, mi-a mulțumit pentru că am venit și m-a pupat pe obraz.

Mă imaginam în locul actualului ei soț. Dar nu eram eu acela.

Înmormântarea

Sicriul era în fața mea, iar ea era acolo. Nu îmi venea să cred că cea mai bună prietenă a mea zăcea acolo…

Preotul a început apoi să citească o scrisoare pe care ea o scrisese în liceu: „Îl iubesc și vreau să fim împreună, dar el mă vede doar ca pe o prietenă. Nu am curajul să îi spun ce simt”.

Urmărește Clair.ro pe:Clair.ro news

Citește și:

Loading..

Clair.ro foloseste cookie-uri proprii si ale tertilor. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Accept Cookies