Oglinzile pot fi sclipitoare și hipnotice. Ne fascinează de mii de ani și e posibil să ne arate mult mai multe despre societatea în care trăim, aspecte pe care de multe ori nu ne place să le vedem. Cel mai probabil, oamenii au început să se uite la reflecțiile lor în apă; fie fiind vorba despre pâraie sau râuri, acestea au fost considerate primele oglinzi. Oglinzile cele mai vechi făcute de om au fost din piatră lustruită sau din obsidian de sticlă vulcanică neagră. Unele exemple de acest tip de oglinzi au fost găsite în Turcia și datează din anii 6.000 înaintea erei noastre.
O componentă majoră a oglinzii este sticla, dar pentru că aceasta este un reflector slab, trebuie acoperită pentru a se obține o oglindă în adevăratul sens al cuvântului. Cele mai potrivite materiale pentru realizarea acoperirilor metalice sunt cromul, argintul și chiar aurul.
Conceptul de suflet este adesea asociat cu oglinzile, ceea ce duce la o multitudine de superstiții în jurul oglinzilor. De exemplu, spargerea acestui obiect aduce șapte ani de ghinion deoarece sufletul care se distruge concomitent se va regenera abia după șapte ani. Există, de asemenea, o legătură puternică între oglinzi și spirite. Din acest motiv, atunci când moare cineva, ele sunt acoperite pentru a nu captura sufletul separat de trup.
Nu există limite în încorporarea oglinzii în domeniile creative. Chiar și conceptul unei campanii publicitare poate avea în esența sa o oglindă. Brandul de cosmetice și produse de makeup Boots a lansat în urmă cu câțiva ani o campanie pentru un ser care promite rezultate și mai eficiente prin eliminarea oglinzilor din viața a opt femei care au făcut parte din studiul de caz. Provocarea de a îndepărta toate oglinzile din viața lor a avut ca scop observarea efectelor abia după întreaga perioadă de utilizare stabilită în prealabil. A te uita în oglindă a devenit astăzi aproape un gest involuntar. Este ceva atât de obișnuit și repetitiv, încât nu reușim adesea să percepem mici schimbări, ci ne concentrăm atenția pe transformări colosale.
Oglinda nu este un obiect oarecare. S-a creat un fel de vrajă în jurul său prin intermediul literaturii, cu ajutorul mamei vitrege a Albei-ca-Zăpada și a aventurii lui Alice prin Țara Oglinzilor. Cinematografia a apelat întotdeauna la oglinzi cu scopul de a transmite mister și o atmosferă magică, în timp ce, la polul opus, jocurile video nu folosesc atât de multe, mai ales că grafica computerizată nu permite prea multă flexibilitate în acest sens atunci când vine vorba de proiectarea oglinzilor. Lucrurile nu sunt atât de complicate când vine vorba de jocuri slot și, printre acestea, există unul numit Mirror Mirror, în care acest obiect magic se transformă fie în simbolul Prințesei, fie în Regină.
Oglinda a fost utilizată pe scară largă și a fascinat întotdeauna regizorii într-un mod particular, ca și cum simpla sa prezență într-o scenă poate crea un moment vizual unic, precum și adăugarea unor nuanțe psihologice filmului. Oglinzile sunt reflexii și duplicări ale realității, ceea ce se poate spune despre cinematografie în sine; introducerea acestui element „meta” între realitate, cinema și reflecție este adesea chiar motivul pentru care realizatorii de film aleg să folosească oglinzile ca parte a lucrărilor lor. În afară de acest aspect, mulți regizori pur și simplu nu pot rezista tentației de a exploata potențialitatea vizuală a acestui obiect, folosind adesea mai mult de o oglindă în aceeași scenă pentru a crea efecte duplicate unice. Spre exemplu, regizorul Andrei Tarkovsky a decis să numească al patrulea film al său de lung metraj Oglinda, în timp ce îl filma. Oglinzile sunt prezente pe tot parcursul filmului, poate nu prea proeminent pentru un film intitulat după ele, dar cu siguranță într-un mod semnificativ.
Unii oameni de știință au teoretizat că atracția noastră către reflecții are un scop evolutiv. Se presupune că ne plac pietrele prețioase care sclipesc și obiectele care reflectă pentru că ne amintesc de apa dătătoare de viață. Adesea, când obiectele devin banale, își pierd din strălucire, dar oglinzile își mențin capacitatea de a ne atrage atenția și păstrează o anumită putere asupra noastră. Încă suntem interesați să ne vedem reflecțiile și încă vrem să știm ce ne rezervă viitorul…
